STRÓNȚIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil și ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuințate în pirotehnie, în fizica nucleară și în medicină. – Din fr. strontium, germ. Strontium. Vezi definitia »

BERÍLIU s. n. metal alb-cenușiu, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, în unele aliaje ușoare. (< fr. béryllium) Vezi definitia »

LATIFÚNDIU, latifundii, s. n. Mare proprietate funciară particulară, moșie foarte întinsă; domeniu. [Var.: (înv.) latifúndie s. f.] – Din lat. latifundium. Vezi definitia »

GERÚNZIU, gerunzii, s. n. Mod (2) verbal (2) care exprimă o acțiune în desfășurare, fără referire la autorul și la momentul acțiunii. – Din lat. gerundium. Vezi definitia »

GLASÍU s. n. (pict.) culoare transparentă aplicată pe o culoare mai densă pentru redarea clarobscurului; glacis (2). (< fr. glacis) Vezi definitia »