ISTÓRIE s. f. 1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate. 2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate. 3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu. ◊ expunerea critică a unor fapte istorice. 4. povestire, narațiune. 5. (fam.) întâmplare, pățanie; poznă. (< lat., gr. historia, it. istoria, după fr. histoire) Vezi definitia »

TOXIINFÉCȚIE s. f. infecție datorată acțiunii unor toxine secretate de microbi asupra organismului. ♦ ~ alimentară = infecție provocată de alimente contaminate cu substanțe toxice. (< fr. toxi-infection) Vezi definitia »

HIPERGEUZÍE s.f. (Med.) Hipersensibilitate gustativă. [Gen. -iei. / < fr. hypergueusie, cf. gr. hyper – peste, geusis – gust]. Vezi definitia »

PALILOGÍE s. f. palilalie în care repetarea unei propoziții corecte se intercalează între cuvinte incoerente și ininteligibile. (< fr. palilogie) Vezi definitia »

VEZICÁȚIE s. f. efectul produs de un medicament vezicant. (< fr. vésication) Vezi definitia »