Definita cuvantului restituție
RESTITÚȚIE s. f. 1. readucere în starea inițială, restabilire; restituire. ◊ înapoiere de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia. 2. determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, văzut din mai multe poziții din spațiu. 3. (biol.) completare, regenerare a organelor sau părților de organe distruse sau vătămate. ◊ revenire la forma inițială a fragmentelor de cromozomi rupte. (< fr. restitution, lat. restitutio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu restituție
PEDANTERÍE, pedanterii, s. f. Pedantism. – Din fr. pédanterie. Vezi definitia »
vămeșíe (înv.) s. f., art. vămeșía, g.-d. art. vămeșíei; pl. vămeșíi, art. vămeșíile Vezi definitia »
CARBOCHIMÍE s. f. chimie industrială a produselor din huilă. (< fr. carbochimie) Vezi definitia »
ENTALPÍE s.f. Mărime termodinamică, exprimată prin energia internă a unei substanțe și produsul dintre presiune și volum. [Gen. -iei. / < fr. enthalpie, gr. en – înăuntru, thalpos – încălzire]. Vezi definitia »
EXCITÁȚIE s. f. 1. excitare. 2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activității funcționale a unei celule, a unui țesut sau organ ca reacție la un stimul. 3. stare de enervare, de încordare, de ațâțare. 4. producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice. ◊ producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile, aparatele și instrumentele electrice. (< fr. excitation, lat. excitatio) Vezi definitia »