obiectív¹ (-biec-) adj. m., pl. obiectívi; f. obiectívă, pl. obiectíve Vezi definitia »

ALTERNATÍV, -Ă adj. care alternează; ciclic, periodic. ♦ curent ~ = curent electric al cărui sens variază periodic. (< fr. alternatif) Vezi definitia »

Dispozitiv de forma unui briceag, folosit la curatarea pipei si la îndesarea tutunului. Vine din limba germana. Vezi definitia »

INEXPRESÍV, -Ă adj. Lipsit de expresivitate; neexpresiv. [Cf. fr. inexpressif]. Vezi definitia »

CONSULTATÍV, -Ă adj. cu caracter de consultație. ♦ organ ~ = organ chemat să-și dea avizul în anumite chestiuni. ♦ vot ~ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare. (< fr. consultatif) Vezi definitia »