FÓCUS s.n. 1. Bacterii, localizate cel mai adesea în gură și faringe, care răspândesc în sânge focare de infecție. 2. Focar, la lentile și oglinzi. [Cf. germ. Fokus, fr. focus]. Vezi definitia »

RÍCTUS s. n. strâmbătură a gurii provocată de o contracție a mușchilor feței sau de un râs forțat. (< fr., lat. rictus) Vezi definitia »

ÁMBITUS s.n. Limitele extreme ale înălțimii sunetelor unei lucrări vocale sau instrumentale; întinderea unei voci sau a unui instrument. [Pl. -suri. / < germ. Ambitus, cf. lat. ambitus]. Vezi definitia »

BRITANNICUS, Tiberius Claudius (41-55 d. Hr.), fiul împăratului roman Claudiu. Otrăvit de Nero. Vezi definitia »

BLÓCHAUS, blochausuri, s. n. Bloc (3). – Germ. Blockhaus. Vezi definitia »