POLÍP s.m. 1. Animal nevertebrat de apă care are capul înconjurat de tentacule. 2. Excrescență cărnoasă formată pe mucoasa nasului, a laringelui etc. [< fr. polype, cf. lat. polypus, gr. polypous < polys – numeros, pous – picior]. Vezi definitia »

POLITÍP, politipuri, s. n. (Tipogr.) Grup de cuvinte sau de semne tipografice turnate într-o singură bucată și întrebuințate des, mai ales în titluri. – Din fr. polytype. Vezi definitia »

FOTOTÍP s. n. imagine obținută direct în camera obscură. (< fr. phototype) Vezi definitia »

nisíp (nisípuri), s. n. – Granule fine de rocă. Sl. nasŭpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 415; Cihac, II, 213) din vb. sypati „a împrăștia”, cf. risipi, bg., sb. nasip „dig”. Der. din bg. pĕsŭk (Conev 41) nu e posibilă. Der. nisipariță, s. f. (pește, Cobitis taenia); nisiparniță (var. nisiperniță), s. f. (clepsidră, nisipar); nisipi, vb. refl. (a se pulveriza; a se acoperi cu nisip); nisipar, s. m. (persoană care vinde nisip); nisipiș, s. m. (teren nisipos); nisipiu, adj. (de culoarea nisipului); nisipos, adj. (cu nisip); înnisipa, vb. (a umple cu nisip). Vezi definitia »

mortasíp (-pi), s. m. – Inspector, controlor. Ngr. μουτσίπης, din tc. (arab.) mühtesib (Șeineanu, II, 81; Gáldi 212). Sec. XVIII, înv. – Der. mortasipie, s. f. (serviciu de măsuri și greutăți; impozit pe greutate). Vezi definitia »