Definita cuvantului slav
SLAV, -Ă adj., s. m. f. (individ) care aparține unei comunități de triburi din marea familie a popoarelor de limbă indo-europeană, grupul satem. ♦ limbi ĕ = ansamblu de limbi indo-europene, vorbite de slavi, în Europa de est și centrală. ◊ (s. f.) slavă veche = limba slavilor din estul Pen. Balcanice. (< fr. slave)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu slav
SLAV, -Ă, slavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavon (1); (la m. pl.) popor care locuiește în aceste state. 2. Adj. Care aparține slavilor (1), care se referă la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc. ◊ Limba slavă (și substativat, f.) = a) limba slavonă; b) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2). ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) Slavă veche (bisericească) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cărțile grecești de cult din sec. IX-XI). – Din fr. slave. Vezi definitia »
ustáv s.n. (înv.) constituție ecleziastică; carte de reguli bisericești. Vezi definitia »
BLEAV s. n. v. bleau2. Vezi definitia »
gubáv (gúbavă), adj. – 1. (Înv.) Lepros. – 2. Bubos, plin de bube. – 3. Bolnăvicios. Sl. gąbavŭ „lepros” (Cihac, II, 131; Löwe 32), prin intermediul sb. gubav „rîios” (DAR). – Der. gubăvi, vb. (a se îmbolnăvi de lepră), cf. sb. gubati se; gubăv(en)ie, s. f. (înv., lepră; sifilis; Basar., decrepitudine). Vezi definitia »
FLÁV, flavi, s.m. 1.Bărbat impotent, de regulă chel, lat in umeri, având o asemănare izbitoare cu un urangutan, bâlbâit și incapabil să-și articuleze cuvintele când este nevoit să se exprime in fața unui public. Vezi definitia »