PREEMINÉNȚĂ, preeminențe, s. f. (Livr.) Superioritate a cuiva sau a ceva. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééminence. Vezi definitia »

CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture) Vezi definitia »

BUCĂTĂRÍȚĂ, bucătărițe, s. f. (Reg.) Bucătăreasă. – Din bucătar + suf. -iță. Vezi definitia »

ócă s.f. (reg., înv.) cauză, motiv, pricină. Vezi definitia »

CHERATÓZĂ s.f. (Med.) Îngroșare a pielii. [< fr. kératose]. Vezi definitia »