SÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la sunete; sonor. ◊ referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (despre un sistem fizic, termic etc.) care folosește proprietățile undelor sau oscilațiilor mecanice din corpurile lichide ori solide. (< fr. sonique) Vezi definitia »

MONOFÁZIC, -Ă, monofazici, -ce, adj. (Fiz.) Monofazat. ♦ (Despre substanțe omogene) Care prezintă, la un moment dat, o singură stare de agregare. – Din monofazat. Vezi definitia »

ARMÓNIC, -Ă adj. Armonios. // s.f.pl. Sunete accesorii a căror frecvență reprezintă un multiplu al numărului de vibrații pe secundă ale sunetului fundamental. [Cf. it. armonico, fr. harmonique, lat. harmonicus]. Vezi definitia »

GEOCRÁTIC, -Ă adj. (despre o perioadă geologică) în care continentele asaltau mările. ♦ mișcări če = mișcări tectonice de ridicare sau de coborâre a scoarței. (< fr. géocratique) Vezi definitia »

ALERGOLÓGIC, -Ă, alergologici, -ce, adj. Referitor la alergologie, de alergologie. – Din fr. allergologique. Vezi definitia »