MONOPÓDIU, monopodii, s. n. Mod de ramificație a tulpinii în care axul principal crește continuu. – Din fr. monopode. Vezi definitia »

balgíu (-ii), s. m. – În vechime, negustor sau funcționar turc care cumpăra mierea și ceara pentru sultan. Tc. balci (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 201). În prezent ieșit din uz. – Der. balgi-bașa, s. m. (șef de balgii), din tc. balci bași; balgi-bașlic, s. n. (contribuție în miere și ceară), din tc. balci bașlik. Cuvinte introduse în sec. XVII, astăzi nefolosite. Vezi definitia »

TESTIMÓNIU s.n. (Liv.) Mărturie, dovadă. ♦ (Concr.) Act, document care certifică ceva. [< lat. testimonium]. Vezi definitia »

STRÓNȚIU s.n. Metal alb-argintiu asemănător calciului, care se găsește în natură sub formă de celestină și stronțianit. [Pron. -țiu. / < fr. strontium]. Vezi definitia »

iabangíu (iabangíi), s. m. – Străin, venetic. Tc. yabanci (Șeineanu, II, 218). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »