dóliu (-ii), s. n. – 1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva. – 2. Semn exterior prin care se exprimă doliul. – 3. (Arg.) Murdărie strînsă sub unghii. Fr. deuil, sau mai curînd it. doglio cu sensul din fr. – Der. îndolia, vb. (a produce doliu). Vezi definitia »

FLORILÉGIU s. n. 1. culegere de extrase literare; antologie. 2. selecție de lucruri remarcabile. (< it. florilegio, fr. florilège) Vezi definitia »

ELIMINATÓRIU, -IE adj. care elimină, care atrage eliminarea. ◊ (despre probele unui concurs) care elimină pe concurenții care nu le trec, nu le îndeplinesc. (< fr. éliminatoire) Vezi definitia »

LAPIDÁRIU s. n. 1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. 2. colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează. (< lat. lapidarium) Vezi definitia »

NÚNȚIU s. m. prelat-ambasador al Vaticanului într-o țară străină. (< it. nunzio, lat. nuntius) Vezi definitia »