colán (coláne), s. n. – 1. Centură, legătură, brîu, cingătoare. – 2. Colier. – 3. Plantă (Botrychium lunaria). – Mr. colane. Tc. kolan „curea” (Șeineanu, II, 141; Meyer 195; Lokotsch 1195); cf. ngr. ϰολάνι, alb., bg. kolan „chingă”. La sensul 2 este vorba desigur de o influență a it. collana, fr. collier; și cuvîntul it. provine din tc. (Battisti, II, 1011). Vezi definitia »

VOLTAIRIÁN, -Ă adj. v. volterian. Vezi definitia »

CABANATUAN, oraș în Filipine, în ins. Luzon, la N de Manila; 170,9 mii loc. (1989). Nod rutier. Centrul celei mai mari zone de cultură a orezului din țară. Ind. alim. Vezi definitia »

INTERURBÁN, -Ă, interurbani, -e, adj. Care are loc între două sau mai multe orașe; care leagă două sau mai multe orașe; care este situat între două sau mai multe orașe; care servește mai multe localități. ♦ (Substantivat, n.) Telefon care stabilește legătura între două localități. – Din fr. interurbain (după urban). Vezi definitia »

DALMAȚIÁN, -Ă, dalmațieni, -e, s. m. și f. Specie de câine de talie mijlocie cu părul scurt de culoare albă cu numeroase pete mici negre sau maro-închis. ♦ (Adjectival) Câine dalmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. dalmatien. Vezi definitia »