ETIMOLOGÍE s.f. 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor. 2. Explicare istorică a sensului și a formei unui cuvânt. ♦ Etimon. ◊ Etimologie populară = modificare a unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă; etimologie multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin toate etimoanele probabile. [Gen. -iei. / cf. fr. étymologie, lat., gr. etymologia – studiul înțelesului adevărat < etymos – adevărat, logos – studiu]. Vezi definitia »

ERITRURÍE s. f. colorare în roșu a urinei, datorită hemoglobinei sau a unui pigment colorat introdus în organism. (< fr. erythrurie) Vezi definitia »

ORNITOMANȚÍE s.f. (Ant.; la romani) Prezicere a viitorului după zborul păsărilor. [Gen. -iei. / < fr. ornithomancie, cf. gr. ornis – pasăre, manteia – ghicire]. Vezi definitia »

ANTIGENOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a substanțelor care pot produce anticorpi. (< fr. antigénothérapie) Vezi definitia »

ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor anorganice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiologie. Vezi definitia »