CULCÁRE, culcări, s. f. Acțiunea de a (se) culca; culcat. 1. Așezare în poziție orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecție) Întindere la pământ a soldaților, la un ordin dat. – V. culca. Vezi definitia »

AUTOEVALUÁRE s.f. Faptul de a-și evalua propriile merite. [< autoevalua]. Vezi definitia »

STENOZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) stenoza; stenozaj. 2. Tratament al produselor textile pentru a le întări și insolubiliza. [< stenoza]. Vezi definitia »

ÎNFĂȚÁRE s. f. Faptul de a înfăța. – V. înfăța. Vezi definitia »

Care nu poate fi stapanitçare se manifesta cu putere nestavilita, nestapanit, navalnic, furtunos. Vezi definitia »