paraléu (paraléi), s. m. – În povești, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine îndoielnică. Se consideră de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar această comp. nu e normală, fiindcă para- nu indică altceva decît o repetiție agasantă și nu ideea de „arhi-” sau de „stră-” (cum presupunea Damé). Mai sigur e vorba de o etimologie populară; în acest caz, cuvîntul ar putea sta în loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”. Vezi definitia »

GOFREU s. n. (arhit.) Ornament din adâncituri cu conturul pĂ?trat, dispuse în siruri paralele. -Din fr. GaufrĂ? Vezi definitia »

FARINACÉU, -ÉE adj. Ca făina; farinos. [Cf. fr. farinacé, lat. farinaceus]. Vezi definitia »

YANKÉU s. m. poreclă (ironică) dată, începând cu sec. XVII, locuitorilor din nord-estul S.U.A.; (p. ext.) orice cetățean al SUA. (< engl. yankee) Vezi definitia »

CORIACÉU, -ÉE, coriacei, -ee, adj. Care are constituția, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ Fig. Tenace, dur, zgârcit. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. coriacé, lat. coriaceus. Vezi definitia »