ORDALÍE, ordalii, s. f. Mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar. [Acc. și: ordálie] – Din fr. ordalie, lat. ordalium. Vezi definitia »

VELOGRAFÍE s. f. procedeu de tipar înalt prin care se obțin tipare de artă asemănătoare cu cele obținute prin fotogravură; autogravură. (< fr. vélographie) Vezi definitia »

COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [Var.: cușmelíe s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

PERPETUÁȚIE s. f. (Rar) Perpetuare. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuation. Vezi definitia »

LUDOTERAPÍE s. f. jocoterapie. (< fr. ludothérapie) Vezi definitia »