CONCATENÁȚIE, concatenații, s. f. 1. (Lingv.) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (Lit.) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation. Vezi definitia »

ACEFALOPODÍE s. f. absența congenitală a capului și a picioarelor. (< engl. acephalopodia) Vezi definitia »

BACTÉRIE, bacterii, s. f. Organism microscopic unicelular de natură vegetală. – Din fr. bactérie. Vezi definitia »

EVOCÁȚIE s.f. (Liv.) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. [Gen. -iei, var. evocațiune s.f. / < lat. evocatio, fr. évocation]. Vezi definitia »

COPORẤIE, coporâi, s. f. (Reg.) Coada coasei. [Pr.: -râ-ie] – Din magh. kaparó. Vezi definitia »