rășchiá (rășchiéz, rășchiát), vb. – A depăna. – Var. rîșchia, pers. I rășchii. Bg. rasšivam „a descoase, a depăna”, de unde și megl. rășies „a depăna”; forma rom. este rezultatul unei disimilări din *răsșia, ca în cazul lui rășchira. Etimologiile propuse nu par probabile: din lat. *rasclāre (Pușcariu 1441; Tiktin; REW 7072; Candrea); din lat. *resticŭlāre, din resticŭla „funie” (Densusianu, GS, II, 320). – Der. rășchitor (var. rășchitoare, rîșchitor), s. n. (unealtă de depănat), pe care Pascu, I, 67, o derivă din lat. *re-ex-clāvātōrium. Vezi definitia »

APPIA, Adolphe (1862-1928), scenograf, regizor, teoretician de teatru elvețian. Reformator al artei spectacolului modern. Remarcabile puneri în scenă ale operelor lui Wagner. Lucrări teoretice („Opera de artă vie”). Vezi definitia »

ZORALÍA s. f. art. Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralía s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

TUPÁIA s. f. mamifer lemurian, arboricol, cel mai primitiv din ordinul primatelor, asemănător cu veverița, din Asia de sud-est, Indonezia și Filipine. (< fr. tupaïa) Vezi definitia »

CONSILIÁ vb. tr. a sfătui. (< fr. conseiller, lat. consiliari) Vezi definitia »