leurdár, leurdári, s.m. (înv., reg.) om ticălos, rău. Vezi definitia »

AURICULÁR, -Ă adj. 1. Referitor la ureche ; al urechii. 2. Care aparține auriculului ; al auriculului, de (la) auricul. // s.n. Accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor. [Cf. fr. auriculaire, it. auricolare < lat. auricula – ureche]. Vezi definitia »

PENTICOSTÁR, penticostare, s. n. Carte bisericească cuprinzând ritualul slujbelor dintre Paști și prima duminică după Rusalii. – Din ngr. pentikostárion. Vezi definitia »

ABECEDÁR, abecedare, s. n. Manual care cuprinde noțiunile pentru învățarea scrisului și cititului. – Fr. abécédaire (lat. lit. abecedarius). Vezi definitia »

CIRCUMSELENÁR, -Ă adj. Circumlunar. [< circum- + selenar]. Vezi definitia »