grăbár (-ri), s. m. (Banat) Varietate de carpen (Carpinus Duinensis). Sb. grabar (DAR; Scriban). Vezi definitia »

ORIGINÁR, -Ă adj. 1. Care își are obârșia în..., care se trage din... 2. În prima formă, de la început. [Cf. fr. originaire, lat. originarius]. Vezi definitia »

FLORÁR s. n. pistolet (2). (< flori- + -ar) Vezi definitia »

COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire]. Vezi definitia »

VULGÁR, -Ă I. adj. 1. cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent. 2. ordinar, grosolan, trivial. 3. latina ~ă = limba latină populară. 4. lipsit de bază științifică; neștiințific. ♦ materialism ~ = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința ca fiind de natură materială. II. s. f. denumire a limbii italiene, în epoca medievală și medie. (< fr. vulgaire, lat. vulgaris) Vezi definitia »