STĂREȚÍE, stăreții, s. f. 1. Funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție. 2. Locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri. – Stareț + suf. -ie. Vezi definitia »

SIMPLIFICÁȚIE s.f. (Rar) Simplificare. [Gen. -iei. / < fr. simplification]. Vezi definitia »

MUZEOLOGÍE s. f. Știință care are ca obiect studiul organizării muzeelor, al păstrării și prezentării exponatelor dintr-un muzeu; muzeistică. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. muséologie. Vezi definitia »

DINAMOGENÍE s.f. Acțiune biologică normală sau patologică prin care o activitate psihologică este imediat augmentată. [Gen. -iei. / < fr. dynamogénie, cf. gr. dynamis – forță, gennan – a naște]. Vezi definitia »

OLIGOFRENOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază oligofreniile. [Gen. -iei. / cf. fr. oligophrénologie]. Vezi definitia »