telefón (-oáne), s. n. – 1. Aparat care permite convorbirile la distanță. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. téléphone. Instalat în București în 1885, în Iași în 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s. f.; telefonist, s. m., etc. Vezi definitia »

ștablón, ștabloáne, s.n. (reg.) 1. prelungire a podului unei casei pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 2. grinda principală pe care se sprijină acoperișul unei case. 3. (în forma: șablon) fiecare dintre stâlpii care sprijină streașina casei. 4. fiecare dintre scândurile de pe grinzi, de pe care se fixează căpriorii unei case. 5. (în forma: șablon) șindrilă. Vezi definitia »

ELEKTRÓN s.n. v. electron. Vezi definitia »

SCORPIÓN s. m. 1. insectă tropicală arahnidă, asemănătoare unui răcușor, cu înțepătură foarte veninoasă. 2. al optulea semn al zodiacului. (< fr. scorpion, lat. scorpio) Vezi definitia »

CANÓN s. n. 1. normă, regulă fundamentală. ◊ (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului. 2. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2). 3. caracter de literă de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< fr. canon, germ. Kanon) Vezi definitia »