RETÓRIC, -Ă I. adj. care aparține retoricii; de retor. ◊ (peior.; despre stil) afectat, emfatic. II. s. f. 1. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență. ♦ figură (de) ~ă = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și vigoare. 2. (peior.) declarație emfatică; afectare (< fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike) Vezi definitia »

IÓDIC, iodici, adj.m. (În sintagma) Acid iodic = acid obținut prin oxigenarea iodului cu acid azotic concentrat. – Din fr. iodique. Vezi definitia »

GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic. Vezi definitia »

CATIÓNIC, -Ă adj. Care se referă la cationi. [Pron. -ti-o-. / < fr. cationique]. Vezi definitia »

CAÍC, caice, s. n. 1. Ambarcație îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa și prora ascuțite, mai înalte decât restul bordajului. 2. Luntre turcească ușoară, lungă și îngustă, încovoiată la capete. – Din tc. kayik. Vezi definitia »