EMPIRÍSM s. n. 1. concepție în filozofie care consideră experiența senzorială ca sursă fundamentală a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor. ♦ ~ logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; ~ social = orientare sociologică recentă din SUA care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse. 2. folosirea exclusivă a experienței într-o activitate. (< fr. empirisme) Vezi definitia »

ABSTRACȚIONÍSM s. n. 1. Tendință care acordă abstracțiunilor aceeași valoare cu aceea a realităților concrete. 2. Artă abstractă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. abstractionnisme. Vezi definitia »

LOIALÍSM s. n. fidelitate față de un regim (politic). (< fr. loyalisme) Vezi definitia »

BOTULÍSM s.n. (Med.) Intoxicație gravă, produsă de toxina bacilului botulinic. [< fr. botulisme, cf. lat. botulus – caltaboș]. Vezi definitia »

ȚARÍSM s.n. Formă de guvernământ în care puterea supremă, absolută, aparține țarului; regimul țarist. [Cf. fr. tsarisme]. Vezi definitia »