DÓCHMIUS s.n. Picior de vers antic compus dintr-o silabă scurtă, două lungi, urmate de o silabă scurtă și iarăși de una lungă. [Pron. -mi-us. / < fr., lat. dochmius, gr. dochmios]. Vezi definitia »

MIXOVÍRUS s.n. Grup de virusuri cuprinzând virusul gripei, al orionului etc. [Pl. -uri. / < fr. myxovirus, cf. gr. myxa – mucozitate, lat. virus]. Vezi definitia »

MESOHÍPPUS s. n. Gen fosil de mamifere din familia ecvideelor, strămoș direct al calului, de mărimea unui câine. – Din fr. mesohippus. Vezi definitia »

CACUS (în mitologia romană), hoț faimos, fiul lui Vulcan. Creatură monstruoasă, este reprezentat cu trei capete scoțînd flăcări pe gură. După o tradiție, a fost sugrumat de Herakles, căruia îi furase vitele în timp ce acesta dormea. Simbolizează hoția și pe cei mai îndemînatici hoți. Vezi definitia »

CÁLUS s. n. 1. țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ♦ ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. țesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite. (< fr. calus, lat. callum, îngropare) Vezi definitia »