Definita cuvantului harță
hárță s. f. – Încăierare, ceartă. – Var. (înv.) harț. Mag., pol. harc (Cihac, II, 505; Berneker 377; DAR; Gáldi, Dict., 92), cf. arțag. – Der. hărtaș, s. m. (luptător, combatant); hărțui, vb. (a ataca; a începe lupta; a urmări, a sîcîi, a pisa); hărțeli, vb. (a deranja, a supăra, a chinui), cu suf. expresiv -li; hărțuială, s. f. (faptul de a hărțui); hărțuitor, adj. (care hărțuiește); hărăți, vb. (a hărțui), care, după Scriban, Arhiva, 1912 și DAR, ar proveni din mag. hergelni (herécelni) „a ațîța”, ipoteză ce pare inutilă; hărăție, s. f. (înv., combativitate; vitejie); hărățag, s. n. (rar, provocare), rezultat dintr-o încrucișare cu arțag; hărăț, s. m. (persoană care hărțuiește; viteaz), sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu harță
săpoichíță, săpoichíțe, s.f. (reg.) sapă mică. Vezi definitia »
scriptúră (-ri), s. f. – Scriere. – Mr. scriptură. Lat. scriptūra (REW 7746a), cf. it. scriitura, prov., cat., sp., port. escritura, fr. écriture, și scrie. Vezi definitia »
FONOTÉCĂ s.f. 1. Colecție de înregistrări sonore (efectuate pe disc, pe bandă de magnetofon etc.). 2. Mobilă sau încăpere special amenajată în care se păstrează o astfel de colecție. [< fr. phonothèque, cf. gr. phone – sunet, theke – dulap]. Vezi definitia »
SAXOTRÓMBĂ s. f. instrument de suflat, între goarnă și saxhorn, cu sunetul mai puțin dulce decât al cornului, în muzica militară și în fanfare. (< fr. saxotromba) Vezi definitia »
OCROTÍNȚĂ, ocrotințe, s. f. (Înv.) Ocrotire. – Din ocroti + suf. -ință. Vezi definitia »