RECUNOÁȘTERE s. f. acțiunea de a (se) recunoaște. ◊ (jur.) act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie. (< recunoaște) Vezi definitia »

DEPRIMÁRE s. f. depresiune (4), descurajare, dezolare. (< deprima) Vezi definitia »

CULPABILIZÁRE, culpabilizări, s. f. Acțiunea de a culpabiliza. – V. culpabiliza. Vezi definitia »

AUTODISTRÚGERE s. f. Faptul de a se distruge singur. ♦ Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + distrugere (după fr. autodestruction). Vezi definitia »

ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Operație a gândirii prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare a unui lucru independent de legăturile lui, a unei substanțe independent de atributele ei sau invers; abstracție. ♦ Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza. Vezi definitia »