MĂCĂÍT, măcăituri, s. n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raței; măcănit; măcăitură. – V. măcăi. Vezi definitia »

MAGNETÍT s. n. Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie-închis care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetítă s. f.] – Din fr. magnétite. Vezi definitia »

LIMFOCÍT s.n. v. limfocită. Vezi definitia »

SCORNÍT, -Ă, scorniți, -te, adj. Care este plăsmuit, inventat; urzit, ticluit. – V. scorni. Vezi definitia »

văruít s. n. Vezi definitia »