DECLINÁRE s. f. 1. acțiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. ◊ clasă sau grupă de substantive care au aceleași forme de flexiune ori care folosesc aceleași mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) ~ de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. (< declina) Vezi definitia »

ARĂTÁRE, arătări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; indicare, precizare. ♦ (Înv.) Dovadă, mărturie. ♦ (Rar) Aspect, înfățișare. 2. (Concr.) Monstru; stafie, fantomă. ♦ Halucinație. Vezi definitia »

ETALÁRE, etalări, s. f. Acțiunea de a etala și rezultatul ei; etalaj (1). – V. etala. Vezi definitia »

DEFLORÁRE s.f. Acțiunea de a deflora și rezultatul ei. [< deflora]. Vezi definitia »

sumuíre, sumuíri, s.f. (înv.) adunare. Vezi definitia »