Definita cuvantului magnet
magnét (magnéți), s. m. – Metal care atrage alte metale. – Var. (înv.) magnit. Mr. magnit. Lat. magnes, -etis (sec. XIX), și, mai înainte (sec. XVII) din gr. μαγνήτης. Der. din rus. magnit (Sanzewitsch 205) nu pare posibilă. – Der. (din fr.) magnetic, adj.; magnetism, s. n.; magnetită, s. f.; magnetiza, vb.; magnetizor, s. m.; magneto, s. n.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu magnet
CLÍNCHET, clinchete, s. n. Sunet produs de clopoței sau de zurgălăi. ♦ Zgomot produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. – Clinc + suf. -et. Vezi definitia »
FIȘÉT s. n. dulap metalic, pentru dosare, acte, cu închizătoare de siguranță. (< fr. fichet) Vezi definitia »
MUSAGÉT, musageți, s. m. Conducător al muzelor în antichitatea greco-romană. – Din fr. musagète. Vezi definitia »
MICROGAMÉT, microgameți, s. m. (Biol.) Gamet mascul. – Din engl. microgamete. Vezi definitia »
QUÓLIBET s. n. (Livr.) Joc de cuvinte răutăcios sau glumeț. [Pr.: cvó-] – Din fr. quolibet. Vezi definitia »