METÓDĂ s. f. 1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ◊ totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ◊ manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și societății. (< fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode) Vezi definitia »

DROPSIÉRĂ s.f. Mașină de modelat masa de caramel pentru obținerea dropsurilor. [Pron. -si-e-. / < drops + -ieră]. Vezi definitia »

METENSOMATÓZĂ s. f. (Rar) Concepție mistică potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diferite corpuri spre a se apropia de perfecțiune. – Din fr. métensomatose. Vezi definitia »

GEOSTÁTICĂ s. f. statica globului terestru. (< fr. géostatique) Vezi definitia »

ANTIBIÓZĂ, antibioze, s. f. Inhibare a înmulțirii unui microorganism prin asociere de germani antagoniști. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiose. Vezi definitia »