VOLIȚIÚNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition. Vezi definitia »

AȚÍNE, ațín, vb. III. 1. Refl. și tranz. A pândi trecerea cuiva (stând în calea lui). ♦ (Rar) A se ține după cineva; a urmări. 2. Refl. A fi sau a sta gata pentru a prinde ceva (care încearcă să scape). [Var.: ațineá vb. II] – Lat. *attenere (= attinere). Vezi definitia »

DISENSIÚNE s. f. discordie, neînțelegere cauzată de nepotrivirea de interese, de păreri etc.; dezacord. (< fr. dissension, lat. dissensio) Vezi definitia »

CVIETÚDINE s.f. v. chietudine. Vezi definitia »

SISSONNE SI-SÓN/ s. n. (coregr.) săritură de pe ambele picioare, după un plié, cu aterizare pe un picior. (< fr. sissonne) Vezi definitia »