ALĂMÍU, -ÍE, alămii, adj. De culoarea alamei (1). – Alamă + suf. -iu. Vezi definitia »

BISTURÍU, bisturie, s. n. Instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii. – Din fr. bistouri. Vezi definitia »

buiurdíu (-íe), s.n – (Înv.) Ordin, decret. – Var. buiuruldiu, buiurultiu, buiurlău, buiurdismă. Tc. buyur(ul)du „ordin dat de un guvernator de provincie” (Șeineanu, III, 22); ultima var. din ngr. μουπγιουρντισμα. – Der. buiurdusi (var. buiurdi), vb. (a confirma prin decret, a comunica oficial), din tc. buyurmak, aorist buyurdy, sau din ngr. μουπγιουρντίζω, care provine din tc. (Gáldi 156). Vezi definitia »

șașíu (șașíe), adj. – Încrucișat. – Var. sașiu. Tc. șași (Șeineanu, II, 335; Lokotsch 1866). Vezi definitia »

PRETÓRIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești. ♦ Loc dintr-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului. 2. (Înv.) Sală de judecată (în incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (În evul mediu, în Țara Românească) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. prétoire. Vezi definitia »