Definita cuvantului nimic
nimíc adv. – Deloc. – Var. nimica, nemic(ă), înv. Lat. nemῑca (Diez, I, 276; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1181; Candrea-Dens., 1094; REW 5885), cf. v. ven. nemiga, v. fr. nemie, it. ne mica. În limba veche, păstrează sensul etimologic de „cîtuși de puțin”; nemica de arme nu s’au apucat, ce de fugă (Gr. Ureche); n-au mai rămas nemică verdeață (Dosoftei). Cf. mică. Der. nimic, s. n. (bagatelă, micime, fleac); nimici, vb. (a anihila, a distruge, a suprima); nimicitor, adj. (distrugător); nimicnicie, s. f. (vanitate, nulitate); nimiccie, s. f. (înv., nulitate).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu nimic
EUTRÓFIC, -Ă adj. (op. distrofic) Hrănit bine; dezvoltat normal. [< fr. eutrophique]. Vezi definitia »
TIC2, ticuri, s. n. Mișcare convulsivă, bruscă, spasmodică și repetată, rezultată din contractarea involuntară a unuia sau mai multor mușchi. ♦ Deprindere (neplăcută, ridiculă etc.) pe care o capătă cineva în mod inconștient. – Din fr. tic. Vezi definitia »
POLIBÁZIC, -Ă adj. Referitor la o polibază. [< fr. polybasique]. Vezi definitia »
VIOLONÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la (cântatul din) vioară. II. s. f. arta de a cânta la vioară. (după it. violinistico) Vezi definitia »
ANORÉCTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de anorexie. [< fr. anorectique]. Vezi definitia »