urzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A așeza urzeala. – 2. A unelti, a complota. – 3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzăscu, urdzîre, megl. urdzós. Lat. ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1839; REW 6093), cf. it. ordire, prov., cat. ordir, fr. ourdir, sp., port. urdir. – Der. urzeală, s. f. (ansamblul firelor paralele prin care se trece bătătura; alcătuire, structură); urzit, s. n. (acțiunea de a urzi); urzitor, s. m. (persoană care urzește; s. m., înv., fondator, creator); urzitor (var. urzoi), s. n. (mașină de urzit); urzitoare, s. f. (femeie care urzește; mașină de urzit); urzitură, s. f. (urzit, creație, întemeiere). Vezi definitia »

LIZI- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „dizolvare”, „disociere”. [< fr. lysis]. Vezi definitia »

îmbrânzí, îmbrânzésc, vb. IV (reg.) 2. a aduna oi pentru stână. 2. a mulge laptele oilor pentru a face brânză. Vezi definitia »

CĂRĂMIZÍ, cărămizesc, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni cărămiziu. – Din cărămidă. Vezi definitia »

VÂLCEZÍ, vâlcezesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) învineți. – Din vâlced. Vezi definitia »