Definita cuvantului pămînt
pămînt (-turi), s. n. – 1. Țărînă, tină, sol. – 2. Lume. – 3. Teren. – 4. Țară. – Mr. pimintu, megl. pimint, istr. pemint. Lat. paumentum, formă populară indicată de Iulian, în loc de păvῑmentum (Pușcariu 1251; Candrea-Dens., 1314; REW 6312), cf. v. it. palmiento, logud. pamentu „pardoseală, pavaj”. Var. păvāmentum, postulată de Pascu, I, 143 a fost menționată de Du Cange. – Der. pămîntean, s. m. (locuitor al pămîntului; indigen; laic; înv., plugar); pămînteancă, s. f. (indigenă); pămîntesc, adj. (terestru, lumesc, plugar); pămîntenesc, adj. (indigen); pămîntiu, adj. (oacheș, brun, negricios); pămîntos, adj. (cu pămînt, pămîntiu); (îm)pămînteni, vb. (a se stabili; a da pămînturi în proprietate); pămînțel, s. m. (argilă, lut); subpămîntean, adj. (subteran).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pămînt
DERUTÁNT, -Ă, derutanți, -te, adj. Care derutează. – Din fr. déroutant. Vezi definitia »
REACTIVÁNT, -Ă adj. Care reactivează, care repune în activitate. // s.m. Reactiv chimic folosit la flotația unor minereuri. [< reactiva + -ant]. Vezi definitia »
luminescént / luminiscént adj. m., pl. luminescénți / luminiscénți; f. luminescéntă / luminiscéntă, pl. luminescénte / luminiscénte Vezi definitia »
prant, pránturi, s.n. (reg.) 1. scândură groasă lungă de un stânjen. 2. (la pl.) muguri uscați. Vezi definitia »
grant s. m. – (Munt., Arg.) Rang, categorie socială. Fr. grand (Scriban). Este dublet al lui grant, s. n. (furtișag, procedeu special aplicat de anumiți pungași din București), de la Grant, nume al unui cartier numit astfel de la Legrand; grăntaș, s. m. (Arg., pungaș). Vezi definitia »