LEGĂNĂTÓR, -OÁRE, legănători, -oare, adj. (Rar) Care (se) leagănă. – Legăna + suf. -ător. Vezi definitia »

FOTOTRANZISTÓR, fototranzistoare, s. n. Dispozitiv semiconductor sensibil la lumină. – Din engl. phototransistor. Vezi definitia »

SARISOFÓR s. m. (ant.) soldat în armata macedoneană cu sarisă. (< lat. sarisophorus) Vezi definitia »

TRADUCTÓR s.n. 1. Element al unui sistem cu reglare automată care transformă în semnal unificat o mărime pe care este construit să o măsoare. 2. Aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice elementare primite în caracterele tipografice corespunzătoare. [Cf. fr. traducteur]. Vezi definitia »

TENÓR s. m. 1. vocea bărbătească cu registrul cel mai înalt; cântăreț cu o astfel de voce. ◊ (p. ext.) instrument de suflat cu registru corespunzător vocii unui tenor. 2. (în muzica polifonică) voce între alto și bas. 3. (acc. ténor) melodia de bază, vocea principală în repertoriul gregorian (sec. XII-XVI). (< fr. ténor, it. tenore) Vezi definitia »