Definita cuvantului perpetă
perpétă (-te), s. f. – (Trans.) Partea din față a fotei. – Origine necunoscută. Poate fi legat de sb. peti „a întinde, a lungi”, în forma *prepeti; pentru semantism, cf. pestelcă „șorț” din sl. preštilati „a întinde”. După Buescu, R. Études roum., III, 166-7, din lat. praepetem, cuvÎnt din limba prezicătorilor care însemna „a zbura pe dinainte” și pe care autorul îl glosează „care se poartă pe dinainte”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu perpetă
STUFICULTÚRĂ s. f. Ansamblul lucrărilor de amenajare a terenurilor stuficole, de cultură și de exploatare a stufului. – Stuf + cultură. Vezi definitia »
BETONIÉRĂ, betoniere, s. f. Mașină pentru prepararea betonului. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bétonnière. Vezi definitia »
PREDOMINÁNȚĂ s.f. Predominare. [Cf. fr. prédominance, it. predominanza]. Vezi definitia »
scoárță (-țe), s. f. – 1. Coajă. – 2. Crustă. – 3. Loitră, corlată. – 4. Cuvertură, învelitoare, preș. – 5. Covor, tapet. – 6. Copertă. – 7. (Olt.) Portofel. – Istr. scorțĕ. Lat. scortea „de piele” (Diez, I, 374; Densusianu, Hlr., 158; Pușcariu 1557; REW 7742), confundată cu cortex „coajă”, cf. it. scorza, prov., cat. escorsa, fr. écorce, sp. escuerzo. Pentru evoluție, cf. coaje-cojoc. Der. scorțar, s. m. (bocănitoare, Sitta caesia); scorțar, s. n. (covor); scorțăraș (var. scorțărel), s. m. (arbore, Cinnamonum zeylanicum); scorțișoară, s. f. (scoarța scorțișorului; varietate de pere); scorțos (var. scorțoros, scorțuros), adj. (tare, uscat; aspru, dur; morocănos, iritabil); scorțoșa (var. înscorțoșa), vb. refl. (a se întări, a se înăspri); scorțolină (var. scorțotină), s. f. (prostituată); înscorți, vb. refl. (a crește scoarța; a se usca, a se înăspri). Vezi definitia »
CELULITĂ (‹ fr.) s. f. Termen impropriu utilizat pentru desemnarea proceselor inflamatorii ale țesutului adipos subcutanat sau subperitoneal ce se manifestă printr-o tumefiere dură, uneori dureroasă. Vezi definitia »