CUCONÍȚĂ, cuconițe, s. f. Diminutiv al lui cucoană (1). [Var.: coconíță, coníță s. f.] – Cucoană + suf. -iță. Vezi definitia »

SPÍNĂ s. f. 1. (ant.) mic zid care împărțea circul sau hipodromul în sens longitudinal. 2. proeminență ascuțită (a unui os). ♦ ă bifida = malformație congenitală a coloanei vertebrale, constând din îndepărtarea a două vertebre între ele, în regiunea lombară. (< fr., lat. spina /bifida/) Vezi definitia »

ARCATÚRĂ s.f. Șir de mici arcade decorative (uneori zugrăvite pe un zid). [< fr. arcature]. Vezi definitia »

meteáhnă (metéhne), s. f. – 1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive. Vezi definitia »

sălătúță, sălătúțe, s.f. (reg.) V. sălăgea. Vezi definitia »