pătuí², pătuiésc, vb. IV (reg.; despre lemne) a așeza, a aranja, a potrivi, a stivui. Vezi definitia »

șpringuí vb. IV (reg.) a dinamita. Vezi definitia »

smârcuí, smârcuiésc, vb. IV (reg.) a smiorcăi (a trage repetat aerul pe nas, provocând un zgomot caracteristic), a sfârcâi. Vezi definitia »

ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren. Vezi definitia »

cinuí, cinuiésc, vb. IV (înv.) a îngriji, a ordona, a potrivi, a rândui. Vezi definitia »