Definita cuvantului probă
próbă (próbe), s. f. – Dovadă, încercare. – Mold. prubă. Mr. provă. Lat. proba (sec. XIX), prin intermediul pol., mag. proba, germ. Probe. În mr., din it. prova, cf. ngr. πρόβα. – Der. proba, vb. (a dovedi), din lat. probare; probabil, adj., din fr. probable; probabilitate, s. f., din fr. probabilité; probatoriu (var. probant), adj., din fr. probatoire, probant; contraprobă, s. f., din fr. contre-épreuve; probălui, vb. (a proba; a examina), din mag. próbálni (Gáldi, Dict., 153); probăi, vb. (a proba), sec. XVIII, înv.; probistă, s. f. (actriță cu contract temporar); probui, vb. (a proba), din pol. probować, sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu probă
DÚPLICĂ s.f. (Jur.) Răspuns la o replică. [Cf. fr. duplique, germ. Duplik, it. duplica]. Vezi definitia »
DESINÉNȚĂ s. f. element gramatical care se adaugă la sfârșitul unui cuvânt pentru a constitui o formă de conjugare (la verb) sau declinare (la substantiv, adjectiv). (< fr. désinence) Vezi definitia »
intimifâstâceală, s. f. sg. (glum.) timiditate, fâstâceală, zăpăceală. Vezi definitia »
AERISEÁLĂ, aeriseli, s. f. Aerisire. [Pr.: a-e-] – Aerisi + suf. -eală. Vezi definitia »
scaméică, scaméice, s.f. (reg.) scaun, bancă mică folosită de pescari la ascuțitul cârligelor de la carmace. Vezi definitia »