Definita cuvantului răcni
răcní (răcnésc, răcnít), vb. – A striga, a țipa, a rage. – Var. răgni. Sl. ryknąti (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 303), c.f. sb. riknuti. – Der. răcnet, s. n. (țipăt, strigăt); răcnitură, s. f. (strigăt).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu răcni
BEJĂNÍ vb. IV. v. băjeni. Vezi definitia »
oligní, olignésc, vb. IV (reg.) a scrânti, a luxa. Vezi definitia »
STAMINI- elem. „stamină”. (< fr. stamini-, cf. lat. stamen, -inis) Vezi definitia »
HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ◊ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăní vb. IV] – Din sl. hraniti. Vezi definitia »
izeclení, izeclenésc, vb. IV refl. (înv.) a se întări, a se împietri. Vezi definitia »