van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux. Vezi definitia »

GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire generală dată unor popoare indo-europene care au locuit, în antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania sau la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba germană. – Din lat. Germanus. Vezi definitia »

DANUBIÁN, -Ă, danubieni, -e, adj. Din regiunea Dunării; dunărean. [Pr.: -bi-an] – Din fr. danubien. Vezi definitia »

BAIYAN, oraș în China central-nordică (Gansu), la E de Xining; 301,9 mii loc. (1986, cu suburbiile). Nod de comunicații. Centru comercial agricol (orez, porumb). Vezi definitia »

TOARCIÁN, -Ă adj., s. n. (din) etajul jurasicului interior (lias). (< fr. toarcien) Vezi definitia »