ASIGURĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (persoană, instituție) care face asigurări de persoane. (< asigura + -tor) Vezi definitia »

ajutór (ajutoáre), s. n. – 1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locțiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. Lat. adiūtōrium (Cipariu, Gram., 62; Pușcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori. – Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, și Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s. f. (ajutor, asistență); ajutorință, s. f. (ajutor; contribuție impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor). Vezi definitia »

POPRITÓR, -OÁRE, popritori, -oare, adj. Care poprește, care sechestrează, care are putere de sechestru. – Popri + suf. -tor. Vezi definitia »

JOCUȘÓR, jocușoare, s. n. Joculeț. [Var.: (pop.) jocșór s. n.] – Joc + suf. -ușor. Vezi definitia »

POLIFLÓR, -Ă adj. (despre miere, polen) de la mai multe specii de flori. (< fr. polyflore) Vezi definitia »