Definita cuvantului rîcă
rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu rîcă
FOIÁLĂ, foieli, s. f. Faptul de a (se) foi2; mișcare de colo până colo; forfotă, foire; forfoteală. [Pr.: fo-ia-lă] – Foi2 + suf. -eală. Vezi definitia »
dugheánă (dughéne), s. f. – Prăvălie. – Mr. duchiane, megl. duchian. Tc. dükkan (Roesler 591; Șeineanu, II, 162; Lokotsch 542; Ronzevalle 91; Iordan, Dift., 80), cf. alb. dukian, bg. diugen, sb. dućan, mag. dogány, cf. it. dogana. – Der. dughengiu, s. m. (băcan, negustor), din tc. dükkanci. Vezi definitia »
MÂNĂSTIOÁRĂ s. f. v. mănăstioară. Vezi definitia »
DEFERENȚĂ s. f. respect, stimă deosebită, considerație; condescendență. (< fr. déférence) Vezi definitia »
PETULÁNȚĂ s. f. vivacitate impetuoasă; zburdălnicie, neastâmpăr, vioiciune. (< fr. pétulance) Vezi definitia »