Definita cuvantului selidă
selídă (-de), s. f. – Pagină. Ngr. σελίδα (Tiktin). Sec. XVII, înv. Seligea, s. f. (căptușeală pentru piei), înv., pare să provină din același cuvînt, poate prin intermediul tc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu selidă
jénă (jéne), s. f. – Neplăcere, sîcîială. Fr. gêne. – Der. jena, vb. (a deranja, a importuna), din fr. gêner; jenant, adj. (neplăcut), din fr. gênant. Vezi definitia »
ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari), soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică. Vezi definitia »
DIAGONÁLĂ s.f. Dreaptă care unește vârfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bară, grindă etc. pusă în curmeziș. ♦ (Mil.) Curea purtată de-a curmezișul pieptului. ♦ Linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. [< fr. diagonale]. Vezi definitia »
CHINIDÍNĂ, chinidine, s. f. Alcaloid extras din scoarța arborelui de chinină, folosit în unele afecțiuni cardiace. – Din fr. quinidine. Vezi definitia »
FLÁCĂRĂ, flăcări, s. f. 1. Masă liberă de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară1, văpaie; flamă. ◊ Expr. A fi în flăcări = a arde puternic, a fi cuprins de flăcări. 2. Fig. Înflăcărare, pasiune; căldură; strălucire. [Pl. și: flacări, flacăre] – Lat. *flaccula (= facula). Vezi definitia »