Definita cuvantului sgaibă
sgáibă (-be), s. f. – 1. Rană, rosătură, bubă superficială. – 2. Crustă, coajă. – 3. Demon, termen de ocară. – Var. mr. zǵaibă. Lat. scăbia, de la scăbĕre „a se freca” (Cipariu, Elem., 72; Densusianu, Hlr., 133; Pușcariu 1936; REW 7634; cf. în contra Graur, BL, V, 113), cf. alb. zgebë „rîie” (Philippide, II, 653), it. scabbia „rîie”. Proveniența în rom. pornind de la alb. (Weigand, Jb., XIX, 144) pare o ipoteză inutilă, ca și sursa anterioară indoeurop. (Lahovary 327). Pentru formă, cf. habeat › aibă. Etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pornește de la sensul de „rîie”, propriu lui scabies; dar este de presupus că cuvîntul lat. conservat și sensul său etimologic, de „mîncărime, lucru care provoacă scărpinatul”, care este cel al cuvîntului rom. – Der. sgăibos, adj. (ulceros).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sgaibă
altíță (altíțe), s. f. – Broderie pe partea superioară a mînecii la ie sau cămașă. Lat. altĭtia, de unde it. altezza. Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mînecii, cînd este brodată, nu se poate numi astfel. După Cihac, Hasdeu și DAR, din sb. latica „margine de rochie” (de unde, în Ban., var. lătiță); este posibil însă ca cuvîntul sb. să provină din rom. Este dubletul lui alteță, s. f., din it. (sec. XIX). Vezi definitia »
vadoásă adj. {., pl. vadoáse Vezi definitia »
RATIÉRĂ s.f. Dispozitiv la războiul mecanic de țesut, care ridică și coboară ițele. [Pron. -ti-e-. / < fr. ratière]. Vezi definitia »
CASIERÍȚĂ, casierițe, s. f. Casieră. [Pr.: -si-e-] – Casier + suf. -iță. Vezi definitia »
ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală. Vezi definitia »