Definita cuvantului stană
stánă (-ne), s. f. – Bloc de piatră, bolovan, stîncă. – Var. stan, Trans. stean, megl. steană. Sl. stanŭ „ședere; oprire”, participiul lui stati „a fi” (Tiktin; Candrea) probabil confundat cu sl. stēna „zid”, cf. slov. stêna „stîncă”, cr. stina „stîncă”, bg. stĕna „perete” (Cihac, II, 360; Conev 39; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46). Este dubletul lui stan (var. stean), s. n. (partea superioară a iei), din sl. (bg., sb., slov., pol., rus.) stan; și poate de la stînă. – Der. staniște, s. f. (ocol, țarc; cantonament, tabără), din sl. stanište; stănog (var. stanog), s. n. (barieră care separă doi cai în grajd), din rus. stanokŭ (Candrea). Stei, s. m. (colț de stîncă), var. sten în Trans. de S, este același cuvînt ca stean, în var. sa sb. stenje.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stană
TOXÍNĂ s. f. substanță organică cu acțiune toxică produsă de bacterii, de unele ciuperci etc. (< fr. toxine) Vezi definitia »
PLASTÍDĂ, plastide, s. f. Constituent celular caracteristic plantelor superioare, cu rol important în procesele biochimice și de sinteză. – Din fr. plastide. Vezi definitia »
SCHIZOGENÉZĂ, schizogeneze, s. f. (Biol.) Înmulțire asexuată prin diviziune. – Din fr. schizogénèse. Vezi definitia »
MAIOREÁSĂ, maiorese, s. f. (Fam. și pop.) Soție de maior. – Maior + suf. -easă. Vezi definitia »
pólimă, pólime, s.f. (reg.) 1. intenție, gând; început, stare incipientă. 2. eres, rătăcire. 3. soi rău, pramatie, om netrebnic, om de nimic. 4. ființă, țipenie. Vezi definitia »