ERÓU s. m. 1. (ant.) personaj mitologic născut dintr-un muritor și o zeitate, înzestrat cu puteri supraomenești sau celebru prin faptele sale; semizeu. 2. persoană care se distinge prin vitejie și curaj excepțional în războaie sau în împrejurări deosebit de grele etc. ♦ ostaș căzut pe câmpul de luptă. 3. om deosebit prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale, care se distinge în mod special într-un anumit domeniu. 4. personaj al unei opere literare. ♦ personaj principal al unei întâmplări. (< fr. héros, lat. heros) Vezi definitia »

landóu (landóuri), s. n. – Cărucior de copil. Fr. landau; finala ca în carou, erou etc. Vezi definitia »

FERODÓU s. n. garnitură din ferodo. (< fr. ferrodo) Vezi definitia »

GARÓU s. n. legătură (de cauciuc) la împiedicarea circulației venoase. (< fr. garrot) Vezi definitia »

LINTÓU s.n. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de susținere așezată deasupra unei porți, a unei uși sau a unei ferestre; buiandrug. [< fr. linteau]. Vezi definitia »