HORITÓR, -OÁRE, horitori, -oare, s. m. și f. Persoană care horește (1). – Hori + suf. -tor. Vezi definitia »

MIRADÓR s. n. 1. încăpere deschisă pe terasă, cu funcție de belvedere în arhitectura spaniolă. 2. post de observație ridicat deasupra solului. (< fr., sp. mirador) Vezi definitia »

ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. Persoană care îmblătește. Îmblăti + suf. -tor. Vezi definitia »

inlocuitor de zahar Vezi definitia »

MINÓR, -Ă adj. 1. (despre tineri; și s. m. f.) neajuns încă la majorat. 2. lipsit de importanță; secundar; (p.ext.) șters, slab. 3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII). 4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul minor. (< fr. mineur, lat. minor) Vezi definitia »